Stima de sine și acceptarea de sine sunt două concepte strâns legate între ele, care joacă un rol crucial în dezvoltarea noastră și în ceea ce privește bunăstarea noastră mentală.
Stima de sine se referă la evaluarea pozitivă sau negativă pe care o avem despre noi înșine, în timp ce acceptarea de sine implică recunoașterea și acceptarea faptului că suntem imperfecți și că avem slăbiciuni.
Stima de sine pozitivă este asociată cu o serie de beneficii pentru sănătatea noastră mentală și emoțională, inclusiv o mai mare rezistență la stres, o mai bună capacitate de a face față dificultăților și o mai mare satisfacție în viață (Orth et al., 2010). Aceste beneficii sunt importante pentru a ne ajuta să ne atingem obiectivele și să ne simțim bine în propria piele.
Pe de altă parte, o stima de sine scăzută poate fi asociată cu o serie de probleme de sănătate mentală, inclusiv depresie, anxietate și comportamente autodistructive (Blascovich & Tomaka, 1991).
Acceptarea de sine, pe de altă parte, implică recunoașterea faptului că suntem imperfecți și că avem slăbiciuni. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim mulțumiți cu slăbiciunile noastre, ci mai degrabă să le acceptăm și să lucrăm asupra lor în mod constructiv. Acest lucru poate fi dificil pentru mulți oameni, deoarece trăim într-o societate care ne pune adesea sub presiune să fim perfecți. Cu toate acestea, studiile arată că acceptarea de sine poate fi benefică pentru sănătatea noastră mentală și emoțională, reducând simptomele de anxietate și depresie (Sowislo & Orth, 2013).
Există mai multe moduri în care putem crește stima de sine și acceptarea de sine. Unul dintre aceste moduri este să ne concentram pe succesele noastre și să le apreciem, în loc să ne concentram pe greșelile noastre și să le exagerăm. De asemenea, putem încerca să evităm comparațiile cu alții și să ne concentrăm pe propriile noastre realizări și calități (Baumeister et al., 2003).
În plus, putem practica autocritica constructivă, adică să ne criticăm în mod constructiv și să încercăm să ne îmbunătățim, în loc să ne auto-sabotăm sau să ne culpabilizăm excesiv (Luyten et al., 2012).
În final, stima de sine și acceptarea de sine sunt două concepte importante pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Prin creșterea stimei de sine și acceptarea de sine, putem să ne îmbunătătim viața și să ne simțim mai bine în propria noastră piele.
Este important să ne amintim că stima de sine și acceptarea de sine nu sunt niște obiective pe care trebuie să le atingem, ci sunt mai degrabă procese continue pe care trebuie să le lucrăm pe tot parcursul vieții noastre.
Este normal să avem momente în care ne simțim nesiguri sau să ne confruntăm cu dificultăți în acceptarea de sine, dar putem să ne antrenăm mintea să aibă o perspectivă mai pozitivă asupra noastră înșine.
În plus, trebuie să ne amintim că stima de sine și acceptarea de sine nu sunt opuse. De fapt, acestea pot lucra împreună pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm o perspectivă mai echilibrată și realistă asupra noastră înșine. Prin acceptarea faptului că suntem imperfecți și prin încurajarea și aprecierea propriei noastre valori și calități, putem îmbunătăți stima de sine și sănătatea noastră mintală în general.
Astfel, sănătatea noastră mentală și emoțională este legată de stima de sine și acceptarea de sine. Încercând să ne concentrăm pe propriile noastre realizări, să evităm comparațiile cu alții și să practicăm autocritica constructivă, putem crește stima de sine și acceptarea de sine. Acestea sunt procese care necesită timp și răbdare, dar care pot aduce beneficii semnificative pentru sănătatea noastră mentală și bunăstarea generală.
Bibliografie
Baumeister, R. F., Campbell, J. D., Krueger, J. I., & Vohs, K. D. (2003). Does high self-esteem cause better performance, interpersonal success, happiness, or healthier lifestyles? Psychological Science in the Public Interest, 4(1), 1-44. doi: 10.1111/1529-1006.01431 Blascovich, J., & Tomaka, J. (1991). Measures of self-esteem. In J. P. Robinson, P. R. Shaver, & L. S. Wrightsman (Eds.), Measures of personality and social psychological attitudes (pp. 115-160). Academic Press. Luyten, P., Blatt, S. J., & Corveleyn, J. (2012). Depression. In M. Hersen & P. Sturmey (Eds.), Handbook of evidence-based practice in clinical psychology, volume 2: Adult disorders (pp. 197-228). John Wiley & Sons. Orth, U., Robins, R. W., & Roberts, B. W. (2008). Low self-esteem prospectively predicts depression in adolescence and young adulthood. Journal of Personality and Social Psychology, 95(3), 695-708. doi: 10.1037/0022-3514.95.3.695 Sowislo, J. F., & Orth, U. (2013). Does low self-esteem predict depression and anxiety? A meta-analysis of longitudinal studies. Psychological Bulletin, 139(1), 213-240. doi: 10.1037/a0028931
Comments