Semnele tulburării de spectru autism (TSA) la copii sunt deseori subtile și pot fi ușor trecute cu vederea. În timp ce unii copii pot prezenta semne evidente încă din primele luni de viață, alții pot să dezvolte simptome mai târziu, în copilărie timpurie sau mai târziu. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de semnele tulburarii pentru a putea interveni cât mai devreme posibil și a oferi copiilor sprijinul și îngrijirea de care au nevoie.
TSA este o tulburare de dezvoltare care afectează comunicarea, comportamentul social și interacțiunea cu mediul înconjurător. Este o afecțiune complexă, care poate afecta diferite aspecte ale vieții copilului vostru, de la abilitățile de vorbire și comportament până la înțelegerea și relațiile sociale.
Iată câteva dintre semnele ale TSA la copii:
1. Dificultăți în comunicare
Comunicarea este un aspect esențial al vieții noastre și, pentru copiii cu TSA, poate fi una dintre cele mai mari provocări. Dificultățile de comunicare sunt adesea unul dintre primele semne ale tulburarii, iar părinții ar trebui să fie atenți la modul în care copilul lor comunică.
Un copil cu TSA poate întârzia în dezvoltarea limbajului sau poate prezenta un limbaj atipic. Aceasta poate include vorbirea târzie sau absența vorbirii în totalitate. Copiii cu TSA pot avea, de asemenea, dificultăți în a utiliza cuvintele în mod corect sau în a înțelege semnificația acestora. Pot apărea probleme de pronunție sau ritmuri neobișnuite în vorbire.
O altă problemă comună legată de comunicare este incapacitatea copilului de a comunica cu ceilalți într-un mod corespunzător. Aceasta poate include refuzul de a răspunde la întrebări sau dificultatea în a stabili contactul vizual. Copiii cu TSA pot avea probleme și în a-și exprima emoțiile și sentimentele în mod corespunzător, ceea ce poate duce la frustrare și comportamente neadecvate.
În plus, copiii cu TSA pot prefera să comunice prin gesturi sau semne, în loc să utilizeze cuvinte. Aceasta poate include utilizarea unui deget pentru a arăta ce vor sau a înlocui cuvintele cu sunete sau cuvinte inventate. În acest caz, părinții ar trebui să acorde atenție modului în care copilul lor comunică și să caute ajutor specializat dacă observă semne de autism.
2. Probleme în relaționarea cu alți copii
Copiii cu TSA pot avea dificultăți în relaționarea cu alți copii și în a se integra în grupurile sociale de aceeași vârstă. Ei pot fi evitați sau respinși de alți copii din cauza comportamentelor lor neobișnuite sau a incapacității lor de a comunica și de a se conecta cu ceilalți. Acești copii pot avea dificultăți în a citi și înțelege emoțiile și intențiile celorlalți și pot interpreta greșit expresiile faciale, tonul vocii și limbajul corpului.
Copiii cu TSA pot prefera să petreacă timp singuri sau să se joace în moduri repetitive și rigide, si pot avea comportamente stereotipe, cum ar fi fluturarea mâinilor, clătinarea corpului sau încăpățânarea în anumite rutine.
Aceste dificultăți în relaționarea cu alți copii pot duce la izolare socială, stres emoțional și anxietate.
Psihologul poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale și a abilităților de comunicare, poate ajuta copilul să învețe să se integreze și să interacționeze cu ceilalți, să își dezvolte empatia și să înțeleagă emoțiile celorlalți, precum și să își dezvolte abilitățile de a comunica și a face față situațiilor sociale.
3. Comportamente repetitive
Copiii cu TSA pot avea comportamente repetitive care îi ajută să se simtă în siguranță și să își controleze mediul înconjurător. Aceste comportamente repetitive pot include jocul cu aceleași jucării în mod repetitiv, mișcările repetate ale corpului sau interesul persistent pentru anumite subiecte sau activități. Aceste comportamente repetitive pot părea neobișnuite pentru părinți și pentru ceilalți copii, dar ele oferă un sentiment de siguranță și confort copilului.
Este important să înțelegem că aceste comportamente repetitive nu sunt intenționate pentru a fi deranjante sau neplăcute și că este important să ne abținem de la judecarea sau criticarea copilului pentru aceste comportamente. În schimb, este important să ii oferim sprijin și înțelegere, astfel încât acesta să se simtă acceptat și înțeles.
Dacă observăm comportamente repetitive sau insistența în rutina zilnică la copilul nostru, este important să discutăm cu un psiholog clinician pentru a programa o evaluare. Psihologul poate de asemenea oferi intervenții comportamentale care să ajute copiii să învețe noi modalități de a face față situațiilor dificile și să își dezvolte abilitățile de adaptare.
4. Sensibilitate la stimuli senzoriali
Sensibilitatea la stimuli senzoriali este o problemă comună întâlnită în rândul copiilor cu TSA. Pentru aceștia, lumea poate fi un loc copleșitor, plin de stimuli senzoriali care pot fi dificil de tolerat. Acești stimuli pot include lumina, zgomotul, texturile, mirosurile și gusturile. Pentru a face față acestor stimuli, copiii cu TSA pot să evite anumite activități sau să își dezvolte comportamente repetitive.
De exemplu, un copil cu TSA poate să evite să meargă la parc pentru că sunetul făcut de copiii care se joacă acolo este prea zgomotos pentru el. Acesta poate să își acopere urechile sau să încerce să se ascundă pentru a evita sunetul. Un alt exemplu ar fi acela că un copil cu autism poate să evite anumite alimente din cauza texturii neplăcute sau a gustului.
Sensibilitatea la stimuli senzoriali poate fi extrem de deranjantă și poate afecta viața de zi cu zi a copiilor cu TSA. Ei pot să aibă dificultăți în a merge in parc sau în a se integra în activitățile de grup. Sensibilitatea la stimuli senzoriali poate afecta, de asemenea, somnul și alimentația copilului și poate determina apariția unor comportamente repetitive sau evitarea anumitor activități.
Pentru a ajuta copiii cu autism să facă față sensibilității la stimuli senzoriali, se poate incerca reducerea expunerii la stimuli senzoriali prin limitarea expunerii la lumina sau zgomotul excesiv. De asemenea, se pot folosi jucării senzoriale speciale sau strategii de gestionare a stresului, cum ar fi respirația profundă sau relaxarea musculară progresivă.
Cu sprijinul adecvat, copiii cu TSA pot să învețe cum să gestioneze sensibilitatea la stimuli senzoriali și să își dezvolte abilități pentru a face față provocărilor vieții de zi cu zi.
5. Dificultăți în a face față schimbărilor
Pentru un copil TSA, schimbările pot fi un motiv de anxietate și stres. Copiii cu TSA se simt în general mai confortabil atunci când au un program structurat și previzibil, deoarece aceasta îi ajută să se simtă în siguranță și să își controleze mediul. Însă, atunci când apare o schimbare în rutină, aceștia pot avea dificultăți în a se adapta și în a face față situației.
Dificultățile de adaptare pot fi evidente în multe aspecte ale vieții copilului cu TSA, cum ar fi la gradinita sau în activități extrașcolare. Schimbările în programul zilnic pot fi destul de dificile pentru acești copii, care pot fi extrem de strâns legați de rutina lor obișnuită. În aceste situații, copiii cu TSA pot fi agitați, anxioși sau pot dezvolta comportamente compulsive, precum fluturarea mâinilor sau învârtirea în cerc.
Este important ca părinții să recunoască aceste semne și să ofere sprijin copiilor lor pentru a face față schimbărilor. Unul dintre modurile prin care se poate face asta este prin încorporarea treptată a schimbărilor în viața copilului. În loc să facă schimbări bruște, părinții pot să-i pregătească pe copii treptat pentru acestea, discutând cu ei despre ce se va întâmpla și oferindu-le opțiuni și suport în timpul tranziției.
În concluzie, nu toți copiii cu autism prezintă aceleași dificultati. Fiecare copil este unic și poate avea nevoi diferite. De aceea, este important să se ia în considerare istoricul medical și dezvoltarea copilului, precum și să se apeleze la specialiști în domeniul sănătății mentale pentru o evaluare și consiliere adecvată.
Este de asemenea important să ținem cont de faptul că aceste semne nu sunt un diagnostic de TSA în sine, ci doar un indiciu că ar putea exista anumite dificultăți.