Ce este Psihoterapia Experiențială Focalizată pe Emoții?

Psihoterapia experiențială focalizată pe emoții este o formă de psihoterapie susținută empiric, care integrează elemente din psihoterapia centrată pe persoană, psihoterapia Gestalt și psihoterapia experiențială cu teorii actuale ale emoției și ale cogniției (Greenberg, 2017). Cu alte cuvinte, este o abordare profund umană și în același timp riguros fundamentată științific — o combinație între căldura relației terapeutice și claritatea cercetării moderne.

În opinia lui Greenberg (2021), emoțiile stau la baza experienței umane, acestea fiind resurse adaptative care informează oamenii despre semnificația evenimentelor din jurul lor, le oferă feedback cu privire la reacțiile lor în anumite situații și îi organizează pentru acțiune (Greenberg, 2021). Asta înseamnă că emoțiile tale nu apar „întâmplător”. Ele încearcă să îți spună ceva important despre tine, despre nevoile tale și despre felul în care lumea te impactează.

Greenberg (2021) face distincția între emoții adaptative și emoții dezadaptative, și între emoții primare, secundare și instrumentale, precum și între grade diferite de excitare emoțională. Această diferențiere este esențială în terapie, pentru că nu toate emoțiile funcționează la fel și nu toate au același rol în viața noastră.

Emoțiile primare, precum tristețea după o pierdere, furia după încălcarea limitelor sau frica după o amenințare, sunt reacții imediate care devin adaptative atunci când ajută persoana să se adapteze unei anumite situații și să acționeze în mod adaptativ (Greenberg, 2021). Ele sunt răspunsuri firești, sănătoase, care ne ajută să ne protejăm și să ne ajustăm. Emoțiile devin dezadaptative atunci când nu ajută persoana să facă față situațiilor în mod adaptativ, fiind adesea reacții la traumă sau dificultăți în atașament (Greenberg, 2021). În aceste cazuri, emoția nu mai este un ghid clar, ci devine o sursă de blocaj sau suferință repetitivă.

Emoțiile secundare, de exemplu lipsa de speranță, anxietatea sau sentimentul de deznădejde, sunt reacții emoționale care ascund sau întrerup reacțiile emoționale primare, având rol de auto-protecție, acestea fiind dezadaptative (Greenberg, 2021). De exemplu, sub anxietate poate exista frică profundă. Terapia creează spațiul necesar pentru a ajunge cu blândețe la aceste straturi mai adânci.

În viziunea psihoterapiei experiențiale focalizate pe emoții, emoțiile dezadaptative trebuie reglate și transformate prin explorarea lor pentru a accesa emoțiile primare adaptative (Greenberg, 2021). Asta înseamnă că nu ne luptăm cu emoțiile și nu le suprimăm. Le explorăm cu siguranță și empatie, pentru a ajunge la nucleul lor sănătos — acolo unde se află capacitatea naturală de vindecare și echilibru.

EFT ca intervenție psihoterapeutică

Deși inițial psihoterapia experiențială focalizată pe emoții a fost dezvoltată ca o abordare generică, în ultimii ani, în literatura de specialitate aceasta a fost studiată ca o intervenție specifică tulburărilor mentale, de exemplu în cadrul tulburării depresive majore (Greenberg & Watson, 2022), tulburării de anxietate generalizată (Timulak et al., 2018) sau a traumei complexe (Paivio & Nieuwenhuis, 2001). Acest lucru arată că EFT nu este doar o teorie elegantă despre emoții, ci o metodă aplicată și cercetată în mod concret în suferințe psihologice profunde și diverse.

Deși psihoterapia experiențială focalizată pe emoții adresează simptomele specifice tulburărilor mentale și vulnerabilitățile lor subiacente, principalul scop este transformarea durerii centrale, adică a emoțiilor primare dureroase dezadaptative (Timulak & Koegh, 2022). Cu alte cuvinte, terapia nu se oprește la suprafața anxietății, depresiei sau a altor manifestări clinice, ci caută să ajungă la nucleul emoțional care alimentează aceste dificultăți.

Suferinta în viziunea EFT

Timulak & Koegh (2022) susțin faptul că reacțiile emoționale din prezent sunt declanșate nu doar de stimuli actuali, ci și de experiențe trecute similare. De exemplu, o persoană cu un istoric de abuz fizic în copilărie poate învăța să asocieze conexiunea specifică relaționării cu frica, dezvoltând tendința de a se retrage din apropiere (Greenberg, 2017). Astfel, ceea ce în prezent pare evitare sau răceală emoțională poate fi, de fapt, o încercare veche de a rămâne în siguranță.

Lucrul terapeutic în psihoterapia experiențială focalizată pe emoții constă în recunoașterea triggerilor durerii emoționale și a tratamentului problematic față de sine, depășirea evitării durerii emoționale, accesarea emoțiilor primare dezadaptative, dezvoltarea capacității de a le tolera, descoperirea și articularea nevoilor și dezvoltarea unui răspuns emoțional adaptativ prin auto-compasiune și furie asertivă, care vor conduce la scăderea distresului global (Timulak & Koegh, 2022). Astfel, procesul terapeutic urmărește nu doar reducerea simptomelor, ci transformarea profundă a modului în care persoana se raportează la sine și la propria suferință.

Schimbarea în viziunea EFT

Schimbarea în EFT presupune două mari procese. Primul vizează conștientizarea emoțiilor — adică simbolizarea experienței emoționale de bază în cuvinte sau imagini — exprimarea emoției prin cuvinte sau acțiuni, reglarea emoțiilor, reflectarea asupra emoției (a da sens narativ experienței emoționale), transformarea emoției (schimbarea unei emoții dezadaptative cu una adaptativă) și dezvoltarea unei noi experiențe emoționale corective. Relația terapeutică este vehiculul prin care toate aceste procese devin posibile (Greenberg, 2021). Cu alte cuvinte, schimbarea nu are loc în izolare, ci într-un cadru relațional sigur, în care emoțiile pot fi explorate fără teamă.

Procesul conduce la crearea unei noi autoevaluări pozitive și la apariția unor emoții primare adaptive, precum furia asertivă — sentimentul de îndreptățire care organizează persoana în afirmarea propriei valori și o ajută să lupte pentru a-și satisface nevoile — și auto-compasiunea, care se manifestă prin auto-liniștire și grijă față de sine. Tristețea este de asemenea considerată o emoție adaptativă și implică un proces de doliu în urma unei pierderi sau a recunoașterii rănilor suferite, atunci când persoana reușește să își exprime tristețea fără a se prăbuși în suferință, autocompătimire sau disperare (Pascual-Leone & Greenberg, 2007). Astfel, emoțiile devin resurse de reorganizare interioară.

Ulterior, persoanele intră într-o fază de acceptare și agenție, în care dificultățile interpersonale sunt rezolvate (Pascual-Leone & Greenberg, 2007). În această etapă, relațiile nu mai sunt trăite exclusiv prin filtrul rănilor trecute, iar persoana începe să se simtă mai autonomă și mai capabilă să își influențeze propria viață.

Astfel, scopul psihoterapiei experiențiale focalizate pe emoții este de a ghida clientul în identificarea triggerilor durerii emoționale centrale și conștientizarea tratamentului problematic față de sine, depășirea evitării emoționale pentru ca durerea centrală să fie accesată, tolerată și procesată, conștientizarea și articularea nevoilor nesatisfăcute, răspunsul la acestea prin emoții primare adaptative precum auto-compasiunea sau furia asertivă și angajarea într-un proces de doliu în care rănile suferite sunt recunoscute, iar tristețea este exprimată într-un mod adaptativ (Timulak & Koegh, 2022).

Ca rezultat al acestui proces, nivelul de distres al clientului și al tratamentului problematic față de sine se diminuează, iar procesul se finalizează cu acceptare și un sentiment crescut al agenției personale. Schimbarea, în această viziune, nu înseamnă doar reducerea simptomelor, ci o reorganizare profundă a modului în care persoana își trăiește emoțiile și se raportează la sine.

Crezi ca ti se potriveste o astfel de abordare? Programeaza o sedinta: 0743682072

Bibliografie

• Greenberg, L. S. (2017). Emotion-Focused Therapy Revised Edition. American Psychological Association.

• Greenberg, L. S. (2021). Changing emotion with emotion: A practitioner’s guide. American Psychological Association.

• Paivio, S. C., & Nieuwenhuis, J. A. (2001). Efficacy of emotion focused therapy for adult survivors of child abuse: A preliminary study. Journal of Traumatic Stress, 14(1), 115– 133. https://doi.org/10.1023/a:1007891716593

• Pascual-Leone, A., & Greenberg, L. S. (2007). Emotional processing in experiential therapy: Why “The only way out is through.” Journal of Consulting and Clinical Psychology, 75(6), 875–887. https://doi.org/10.1037/0022-006x.75.6.875

• Timulak, L., Keogh, D., Chigwedere, C., Wilson, C., Ward, F., Hevey, D., Griffin, P., Jacobs, L., & Irwin, B. (2018). A comparison of emotion-focused therapy and cognitive- behavioural therapy in the treatment of generalised anxiety disorder: Study protocol for a randomised controlled trial. Trials, 19(1). https://doi.org/10.1186/s13063-018-2892-0